Secretele celui mai rostit nume de ieri: Ion Craciunescu! „Nu sunt un crai. N-am intrat in cinci baruri in ultimii doi ani”

Domnule Craciunescu,sunteti din nou sef la CCA, la 61 de ani? Cum va simtiti? Aproape tot la fel ca la 20 sau la 30 de ani. Mi s-a spus ca toata viata nu m-am maturizat deloc, ca am copilarit. Insa eu niciodata nu m-am gandit la ani, ci la ceea ce pot sa fac in continuare. A fost o discutie de principiu cu Mircea Sandu. Mai sunt multe de pus la punct. Nu pot da un raspuns acum, iar daca ar fi sa accept nu as lucra cu Mircea Sandu. Ar fi o comisie independenta de federatie. O sa mai urmeze alte discutii cu presedintele FRF. Readucerea la sefia arbitrajului poate fi considerata cea mai mare satisfactie a dumneavoastra? Sunt multe lucruri care au contat mai mult. Am arbitrat o semifinala Intercontinentala, am arbitrat o finala de Champions League, o finala europeana de tineret, una de juniori. In a95 am fost locul doi in lume, dupa Sandor Pull. Poate asta e cea mai mare satisfactie. Dar inlaturarea de la CCA poate fi catalogata drept cea mai mare deceptie? Una dintre ele, mai ales pentru ceea ce s-a intamplat ulterior, cand am fost scos si din corpul de supervizori. Totusi, cea mai mare deceptie este ca n-am fost in America, in a94, unde meritam sa fiu. O alegere politica, pentru ca eu am fost desemnat in a95 al doilea arbitru din lume al anului 1994, dar nu am participat la Mondiale. Ati fost in echipa de tineret a Universitatii, care mai tarziu a format scheletul Craiovei Maxima. Cum de nu ati ajuns fotbalist? Eram capitanul unei echipe din care faceau parte Piturca, Cartu, Negrila sau Boldici. Am jucat la „tineret” si cu Ilie Balaci. N-am visat niciodata ca arbitrez vreun meci, dar si acum visez de multe ori ca trebuie sa incep un meci ca fotbalist si ori n-am echipament, ori nu-mi gasesc ghetele, ori incepe meciul fara mine… Si pe urma ma trezesc (rade cu pofta). Care e cea mai haioasa amintire din cariera de arbitru? Aoleo, dar cate am, nu stiu cu care sa incep. Mi-am uitat fluierul la pauza sau cartonasele la cabina. Era la Tg. Mures – Timisoara 0-1, la Liga I, la pauza si abia am iesit de pe teren. Cand am revenit de la cabine m-am trezit ca n-am fluierul. L-am chemat pe asistent, m-am facut ca-l cert, mi l-a adus el si mi l-a dat pe furis. Stiu ca aveti o colectie impresionanta de tricouri. Care va e cel mai drag? Greu de zis. Am avut privilegiul sa arbitrez toate campioanele Europei. Cel mai mare trofeu e mingea semnata de Maradona in a88. Am mingile semnate de Hagi si Popescu de la Gala. Am foarte multe tricouri, fanioane, dar sunt in sifonier, nu am loc sa le etalez aici. Sunteti recunoscut ca un mare crai. De unde vi s-a dus aceasta faima? Chiar nu stiu. In Romania, oamenii au un sentiment de mila doar pentru aia pe care-i vad morti de beti langa gard. M-a vazut cineva vreodata beat, fumand, jucand la cazinouri? Daca umblu cu cineva spun: „Uite, e crai”. Mie mi se pare ca sunt un om normal, viata mi-o petrec asa cum vreau eu si chiar nu trebuie sa dau socoteala nimanui. Dau un premiu cui spune ca m-am dus in cinci baruri in ultimii doi ani, in afara de evenimente caritabile. Si pana la urma ma duc pe banii cuiva sau ce? (vizibil iritat). N-au de ce sa se ia si se leaga de asta. Locuiti singur si mirosea a mancare cand am intrat. Ce ati gatit? Am pregatit o friptura de miel, un stufat si, daca vreti, va dau sa gustati din tiramisu facut de mine (a adus o prajitura delicioasa). Nu de gatit mi-e mie teama, ci ca sunt foarte dezordonat. Daca v-ati mai indragosti, mai sunteti dispus sa va casatoriti? Eu sunt indragostit de fosta mea sotie, cu care sunt in relatii foarte bune, ca si cu toata familia mea. Pe aia care bat campii s-ar putea sa-i chem in instanta intr-o zi! Nu exista eveniment de familie sa nu-l sarbatorim impreuna, ziua de nastere a mea, a copiilor, saptamanal ma duc la Valcea la ei, chiar avem niste relatii extraordinare. Ati fost prieten zeci de ani cu domnul Porumboiu si v-ati certat la batranete. Cum a fost posibil asa ceva? Ne cunoastem de cand aveam 18 ani. Cu Porumboiu am fost mult mai apropiat, destinele noastre s-au contopit si ne-am identificat ca doi arbitri incoruptibili. A fost insa un scurtcircuit, pentru ca oamenii se mai schimba, el a devenit patron de club si are alte trairi. El a trait etapa de prosperitate in afaceri extraordinar de spectaculoasa, iar eu am ramas pe acelasi palier, in arbitraj. Greselile pe care le-a facut el fata de mine mi s-au parut impardonabile. Dar am trecut peste si acum vorbim destul de des la telefon. Peste zece ani il vom vedea tot in fotbal pe Ion Craciunescu? Poate da, poate nu. Eu ma vad peste zece ani intr-o casuta, cu o gradina mare, cu multe flori, zarzavaturi, tot ce aveau bunicii mei la tara. Capitan al „tineretului” Universitatii Craiova, intr-o echipa cu Victor Piturca (randul de jos, primul din dreapta) sau Sorin Cartu (randul de sus, al treilea din dreapta) Cenu se stie despre marele arbitru N-a fumat niciodata „Trebuie sa se stie ca eu in viata mea nu m-am atins de tigari. Nu am fost fumator niciodata, singurul moment cand am fumat a fost in copilarie, cand fumam foi de coceni in ziare” Mare speranta a fotbalului Ca junior eram considerat unul din marile talente ale Olteniei, dar am prins jucatori foarte buni la lot, cu Stefanescu, Brosovschi, Pana. Am jucat si la „tineretul” Romaniei, dar la 25 de ani m-am lasat si m-am apucat de arbitraj, cand mi-am dat seama ca nu pot face mare performanta. Gradinar in „buricul” Capitalei Tin foarte mult la aceasta gradina din fata blocului meu. Cand m-am mutat aici, am scos opt masini de pietre si alte mizerii, ca sa fac locul asta sa arate ca astazi. Ador sa vad trandafirii infloriti vara. „Bunicul avea 1.000 de oi” Am avut un noroc extraordinar de mare ca am avut bunici la tara, la Capreni, in Gorj. Bunicul meu aveau vreo 1.000 de oi, iar dupa colectivizare au ramas cu 15, care ne fugareau de ne ieseau ochii din cap. Coleg de echipa cu tatal lui Chivu Am fost coleg cu tatal lui Cristi Chivu, la „tineretul” Universitatii Craiova. Era un fundas stanga foarte bun si un tip extraordinar. La el am vazut pentru prima data acele aruncari de la aut, care ziceai ca sunt cornere.